EDOCEMUS - UNIVERSITATE PENTRU VIITOR ÎN SOCIETATEA COMUNICĂRII

Prin serviciile internet de nouă generație, comunicarea 2.0 repune în drepturi definiția etimologică a comunicării (latinescul „communicus”): Pentru latini a comunica însemna a pune lucruri sau informații în comun. Comunicarea umană a fost definită ca punere în comun a unor lucruri sau informații, ca decodificare a unor semnale în mesaje prin împărtășirea aceluiași cod, limbaj sau experiențe de viață.

Search și share sunt cele două axe fundamentale care definesc comunicarea online, activități curente ale userilor care obligă specialiștii în comunicare să revină asupra înțelegerii comunicării ca metaforă a transportului unui mesaj de la un emițător la receptor.

Comunicarea a fost descrisă în perioada de ascensiune a transmisiilor radio ca transmitere de Mesaje de la Emițător la Receptor. Comunicarea în era internet 2.0 nu mai poate fi înțeleasă altfel decât ca punere în comun de informații (share), ca transparență și deschidere personală, ca feedback simultan și reacție rapidă, ca producție de conținut generat de utilizator, ca acces, depozitare și căutare (search) de informații online.

Comunicarea online - în același timp comunicare interpersonală, de grup și de masă – infirmă schema clasică emiţător- receptor în acord cu care se credea că transmitem mesaje. Pentru ca procesul comunicării 2.0 să se desfășoare este nevoie de conectare (connect, join sau link) la comunitatea online și de împărtășirea, alfabetizarea în sau de inițierea în limbajul internetului.

Deși televiziunea este și astăzi mediul de comunicare de masă dominant, locul de unde cei mai mulți cetățeni își culeg informațiile, internetul recuperează distanța și antrenează publicul în campanii politice, comerciale sau sociale mobilizându-l la firul ierbii.